Cine a fost Sfântul Andrei, protectorul românilor. Tradiții, obiceiuri și superstiţii pentru ziua de 30 noiembrie
Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc luni, 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Apostolul românilor. În acest an, marea sărbătoare are loc în condiţii sanitare stricte, impuse de pandemia de Covid-19.
Parohul Bisericii “Sfântul Gheorghe-Nou” din Bucureşti, părintele Emil-Nedelea Cărămizaru, îi îndeamnă pe credincioşi să petreacă această sărbătoare în “unire şi nu în dezbinare”.
“Prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al României, şi Ziua Naţională a ţării noastre, 1 Decembrie, ne găsesc anul acesta, sub auspiciile nefaste ale virusului nemilos ce macină lumea de azi. Mulţi confraţi de-ai noştri suferă prin spitale, iar alţii au plecat către Cer din cauza nemiloasei molimi. Biserica mamă a românilor îşi cheamă fiii, aşa cum a făcut-o de-a lungul veacurilor, mai ales la vreme de necaz şi de încercare, la unitate şi spre binele tuturor”, a transmis părintele Cărămizaru.
Acesta a adăugat că popoarele care au reuşit să prospere din punct de vedere spiritual, cultural şi economic au înţeles că, indiferent de opţiunile ideologice, filosofice sau politice, trebuie să-şi dea mâna, pentru a trece prin greutăţile inerente ale istoriei.
“Tocmai de aceea, fiii acestei ţări au responsabilitatea ca astăzi, nu mâine, să înţeleagă, în ceasul al doisprezecelea, că numai în unire şi nu în dezbinare, la umbra Crucii lui Hristos, vor putea scoate această sfântă şi prea frumoasă Românie din haosul creat de neînţelegeri, lipsa păcii şi a dialogului dintre fraţi, dezbinare. Dumnezeu iubeşte România şi România îl iubeşte pe Dumnezeu!”, a subliniat preotul.
El a chemat la ajutorarea celor aflaţi în spitale, bolnavi sau abandonaţi, a celor nevoiaşi.
“Acesta este cu adevărat un gest care ne defineşte ca adevăraţi creştini, că putem trece de la cuvânt la faptă în mod natural, arătându-ne astfel identitatea spirituală, ce ne defineşte ca oameni. Faptul că prăznuirea Sfântului Apostol Andrei este într-o simbioză, nu numai calendaristică, ci şi spirituală, cu sărbătoarea naţională a scumpei noastre țări, ne poate arăta ai cui suntem, de unde venim şi încotro mergem. Suntem cu adevărat un popor născut creştin, cu vocaţie pentru credinţă, iubitor de pace şi de frumos, iubitori de bine şi mai ales făcători de bine”, a mai evidenţiat preotul Emil-Nedelea Cărămizaru.
Cine a fost Sfântul Andrei
Frate al Sfântului Apostol Petru, Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Apostolul românilor, a fost pescar în Betsaida, cetate situată pe malul Lacului Ghenizaret.
Sfântul Andrei este cel care, pentru prima dată, L-a făcut cunoscut pe Hristos, spunând fratelui său Simon (Petru), că L-a aflat pe Mesia: “Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia. Şi l-a adus la Iisus. (Ioan 1, 41, 41)”.
Pentru aceasta, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Din zilele acelea, Sfântul Apostol Andrei a urmat Mântuitorului, însoţindu-l pe drumurile Ţării Sfinte, împreună cu ceilalţi apostoli.
Sfântul Andrei a fost inițial ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi de la acesta a aflat de întruparea Mântuitorului Hristos.
Misiunea de creştinare pe care a avut-o a început după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, când Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea pentru propovăduire.
Potrivit tradiţiei Bisericii, Sfântului Andrei i-a căzut la sorţi să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, în ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi în Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.
Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus mai pe urmă “Crucea Sfântului Andrei”.
Cum a devenit Apostolul românilor
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei.
Sfântul Apostol Andrei a fost declarat Ocrotitorul României în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională. De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul Catedralei Mântuirii Neamului.
Tradiţia şi folclorul românesc amintesc despre prezenţa Sfântului Andrei în părţile Dobrogei, unde apostolul şi însoţitorii săi şi-au găsit loc de odihnă într-o peşteră. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfinţit acest lăcaș cu numele de “Peştera Sfântului Apostol Andrei”. În prezent în acest loc a fost ridicat un complex monahal.
Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei
Noaptea Sfântului Andrei este marcată de unele obiceiuri, tradiţii, superstiţii de origine precreştină, vizând apariţia strigoilor, farmece şi ghicirea ursitului, dar şi protecţia oamenilor, a locuinţelor şi a animalelor.
În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, fiind un moment propice pentru unele practici de prezicere a viitorului.
“Andrei cap de iarnă” (aşa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice şi cele benefice, nemaiexistând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, “umblă strigoii” să fure “mana vacilor”, “minţile oamenilor” şi “rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor decedați, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo şi care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.
Iată de ce, în multe locuri, femeile atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni intrarea duhurilor rele.
Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni ca tratament pentru diferite boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile rele, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce usturoiul a fost sfinţit la biserică şi ținut la icoană).
Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte – pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare – şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi agheasmă în apă.
De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite pentru hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhurile rele.
În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de belșug.
Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis, apelează la “făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinşi şi incantaţii magice, sau, la miezul nopţii, se uită într-un pahar cu apă “neîncepută”, aşezat pe cenuşă, în care lasă să cadă o verighetă sfinţită.
În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă tânăra se aşază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.
În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete îngrozitoare. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine.
Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească furia Maicii Domnului.
Pe de altă parte, condiţiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin şi cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.
Ziua Sfântului Andrei marchează începutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.
